Lupta pentru aurul din Munţii Apuseni a împărţit nu numai localnicii, dar şi societatea românească în două tabere: cei care susţin exploatarea şi cei care se împotrivesc proiectului. Rubrica „Dosar“ din această săptămână analizează situaţia de la Roşia Montană: cum s-a ajuns în impasul de acum? Care sunt politicienii care au iniţiat acest proiect?

Scandalul privind zăcământul aurifer a început în iunie 1999, când trei dintre decidenţii politici de atunci -Radu Berceanu, fost ministru al Industriilor, Mihail Ianăş, fost preşedinte al Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, şi Decebal Traian Remeş, fost ministru al Finanţelor - au semnat actul prin care se bătea în cuie concesionarea celei mai mari exploatări miniere aurifere din România unei firme cu un trecut destul de controversat.

Statul nu câştiga mare lucru, dar se alege cu un mare iaz de decantare în care sunt depozitate, pe lângă cianuri, şi alte substanţe toxice. De atunci, Roşia Montană s-a schimbat radical: dintr-o comună plină de viaţă s-a transformat într-un loc aproape părăsit. Timp de un deceniu am aflat aproape tot despre proiectul propus pentru exploatarea celor 300 de tone de aur, dar am aflat mai puţin despre ce conţine contractul încheiat între statul român Şi Roşia Montană Gold Corporation.

Într-o perioadă în care situaţia de la Roşia Montană intrase într-un con puternic de umbră, Adevărul Holding a readus în atenţia opiniei publice proiectul minier şi implicaţiile lui. Timp de o lună şi jumătate, „Adevărul" a organizat dezbateri pe toate canalele media ale trustului la care au participat atât specialişti şi oameni interesaţi de patrimoniul istoric şi natural din Munţii Apuseni, cât şi reprezentanţi ai companiei Roşia Montană Gold Corporation.

Din păcate, niciun reprezentant al autorităţilor nu a onorat invitaţiile lansate de Adevărul Holding. Indiferenţa stat