Cu această ocazie, se descoperă că toată lumea are cunoştinţe care lucrează în domeniul nuclear.
Norul radioactiv din Japonia a ajuns deasupra României după ce a călătorit fără loc la clasa Business peste America şi Europa Occidentală. Fătucile şi guguştiucii televiziunilor din gubernia numită România au căzut în epilepsia senzaţionalului hiperdramatizat. Drept răspuns la atmosfera din aceste zile, creată de vizita norului japonez, reproduc aici o însemnare din jurnalul meu de scriitor, făcută în aprilie 1986, când peste România se aşezase un alt nor. Cel ucrainean.
„Ca urmare a exploziei nucleare de la Cernobîl, Comitetul Naţional Pentru Supravegherea Mediului Înconjurător a dat publicităţii un Comunicat, anunţând creşterea radioactivităţii peste nivelul normal. Nu se spune care e nivelul normal. Drept urmare, nu se ştie cât de mult a crescut radioactivitatea. Important e că a crescut cu mult peste nivelul normal. Se dau imediat şi sfaturile de rigoare: să nu se consume apă din râuri, să nu se stea prea mult în spaţii deschise, legumele şi fructele să fie bine spălate înainte de a fi consumate. Populaţia până la 18 ani va primi iodură de potasiu. Cerul, arborii, iarba, norii uşori, de primăvară, sunt aceeaşi: calmi, văzându-şi de ale lor. Nimic nu s-a schimbat în vasta natură din jur. Primăvara nu s-a lăsat iradiată. Doar nouă, celor care am citit Comunicatul, ni se pare că lucrurile nu mai sunt ca înainte. Verdele frunzelor e acelaşi ca şi astă primăvară, ca în toate primăverile care se succed în acest colţ de lume cu o precizie cibernetică. Nouă însă ni se pare că un strat cenuşiu (ce mai încolo şi încoace, praf radioactiv!) încarcă frunzele, făcându-le să se aplece uşor către pământ. Ceapa, ridichile, salata sunt la fel ca anul trecut. Nouă însă ni se pare, mâncându-le, că, deşi le-am spălat, simţim între dinţi sâcâitoarele particule de praf radi
