Desi, teoretic, ar fi trebuit sa fie mana cereasca pentru adversarii PSD, in special pentru PD-L, si un motiv pentru dezbateri foarte interesante din diverse unghiuri de abordare pentru presa, scandalul Adrian Severin a picat ca un bolovan la stomac in toata clasa poltica, dar si in mare parte din presa.
PD-L ar fi putut sa profite la maximum de bomba explodata in Kisellef, cu reverberatii europene foarte grave, daca in urma cu numai cateva saptamani nu ar fi respins cu un scor zdrobitor tocmai criteriile de integritate pe care le vedem acum aplicate fara rezerve in politica europeana.
Domnul Boureanu spre exemplu, mai tineti minte ce crize de nervi cu vorbe grele a facut impotriva tripletei reformatoare si a propunerilor acesteia. Ei bine, dupa izbucnirea scandalului Severin, acelasi domn Boureanu parca mergea pe oua vorbind despre europarlamentarul cazut in pacat. A invocat prezumtia de nevinovatie, a vorbit despre lobby-uk perfect legal (de parca cineva ar fi pus la indoiala aceasta acitivtate in sine) si s-a aratat plin de intelegere pentru domnul Severin.
L-ati auzit pe Vasile Blaga sau pe Radu Berceanu sau pe Ioan Olteanu sau pe vreun alt vajnic luptator la baioneta cu Monica Macovei sufland vreo vorba in scandalul Severin? Cred ca si-ai facut o cruce mare ca nu s-a intamplat in ograda lor unde umbla liberi si voiosi o multime de penali prezumati nevinovati pana la moarte.
Pana si Traian Basescu, candva sustinator al criteriilor de integritate, a planat deasupra subiectului, multumindu-se sa spuna ca avem o problema in politica romaneasca. Sigur ca avem. Una mare cat Casa Poporului. Intrebarea e ce facem cu ea? Reformatorii din PD-L au incercat sa faca ceva, mai precis au sustinut singurul tratament posibil si eficient. Dar chiar Traian Basescu i-a catalogat drept naivi. Daca o luam asa, bag de seama ca politica e
