Daca Romania doreste sa adere intr-un viitor rezonabil la zona euro - admitind faptul ca este improbabila o catastrofa economica sau politica atit de grava incit sa duca la destramarea Uniunii Monetare Europene -, "auto-legarea" sau "auto-limitarea" savirsita de actuala putere prin aderarea la Pactul Euro-Plus poate avea efecte pozitive. Indiferent daca ne place sau nu, Uniunea Europeana evolueaza rapid. In urmatorii doi ani am putea avea parte de cea mai consistenta completare a capitolului economic al integrarii, de la introducerea monedei unice. Logica economica de la Maastricht, cu amendamentele ulterioare, s-a dovedit insuficienta pentru ca linia de demarcatie intre competentele nationale si cele comunitare a oferit prea multa autonomie statelor membre. Si cum in joc este stabilitatea intregului angrenaj, asistam deja la incercarea de a inmulti si intari regulile. Criza financiara si economica a convins guvernele din zona euro ca nu mai e timp pentru jumatati de masura. Si a incurajat tarile din afara ei - in particular, pe cele est-europene, obligate prin tratatul de aderare sa adopte moneda unica intr-un viitor rezonabil - sa priveasca mai atent catre adaptarile necesare si sa se pregateasca din timp. Romania este o tara in care deficitul de informare in privinta competentelor si actiunii Uniunii Europene este ingrijorator. Nu are rost sa detaliem aici motivele, desi poate ca ar fi interesant de discutat daca el poate fi acoperit altfel decit prin dezbatere democratica. Ce se poate anticipa este faptul ca modificarile aduse de asa-numitul „Pact Euro-Plus" si de celelalte instrumente aflate acum in faza de proiect nu vor intra in vigoare, in cel mai bun caz, decit peste aproape doi ani, astfel ca in campania pentru viitoarele alegeri legislative ele vor reprezenta doar o constringere politica, nu si una institutionala. In aceste conditii, este foarte incurajato