Frecvenţa modificărilor legislative a intrat deja „în cotidian“, şi asta nu de ieri, de azi, deşi, în ultimul timp, „ajustările“ aduse legislaţiei fiscale au fost parcă mai prezente ca niciodată.

Am ajuns astăzi să vorbim de trei categorii de noutăţi fiscale: recente, foarte recente şi de care încă nu am aflat. Până la urmă, accept şi acest lucru, dar mă întreb: ce am obţinut şi ce avem? Nu sunt cârcotaş şi recunosc că avem, în mare, o legislaţie fiscală armonizată cu directivele europene, care a făcut şi progrese evidente (în special, la nivelul procedurii fiscale) pe linia depistării şi sancţionării economiei nefiscalizate. Foarte bine! Şi, totuşi, dacă tot facem schimbări atât de dese, hai măcar să le facem până la capăt, poate ne alegem şi cu ceva efecte utile. Deci, ce ar lipsi încă legislaţiei fiscale ? Spre exemplu, nişte reglementări fiscale specifice holdingurilor.

Trebuie să fim conştienţi că marile firme (inclusiv autohtone!) nu vor investi în România că suntem noi cei mai viteji şi mai deştepţi dintre traci. Nu, vor ceva mai multă „motivaţie“... În acest sens, vreau să mă refer la doar două situaţii, ambele fiind specifice sistemului de funcţionare a TVA: transferul de active şi grupul de TVA. Menţionez că acestea se regăsesc, oarecum, şi în actualul cadru normativ, într-o formă mai mult sau mai puţin incipientă, care însă ridică dificultăţi (le-aş numi chiar riscuri!) evidente privind operaţionalizarea lor efectivă în practică.

Pe fond, transferul de active (sau de afacere) presupune că livrarea bunurilor este tratată global (ca un tot unitar), nu la nivelul individual al operaţiunii pentru fiecare bun în parte, iar, din această perspectivă, operaţiunea (în ansamblul său) nu intră în baza impozabilă a taxei şi nu se supune acesteia, dacă sunt îndeplinite anumite condiţii minime legate de bunurile respective (asimilate ca o structur