O lectură a telegramelor Wikileaks despre România îţi induce destul de brutal sentimentul că este rău, dar se putea să fie infinit mai rău. Este evident, din selecţia de documente apărută pe piaţă, că Traian Băsescu este preferatul americanilor pentru că, dintre politicienii români, el răspunde cel mai bine intereselor militare şi economice ale Statelor Unite (vezi episodul cu avioanele F16) şi, mai mult decât atât, anticipează dorinţe şi cere supliment ("Îmi doresc o prezenţă a FBI în România la fel de activă ca cea a CIA"). Opţiunea americanilor este reliefată în tuşe groase mai ales în preajma campaniei electorale prezidenţiale, când Mircea Geoană apare în telegramele Wikileaks drept fanfaron ("Sunt number one azi în România"), instabil şi nedemn de încredere (zboară la Moscova "cu avionul lui Vântu"). Traian Băsescu însuşi are păcatele lui: bea din ce în ce mai mult ("Problemele cu băutura s-au înrăutăţit", spune Bogdan Chirieac), are o concubină drăcoasă (pe Elena Udrea, "paramour" şi "saucy person") şi e degrabă vărsătoriu de sânge (ne)vinovat ("Nu mă faceţi să dau drumul la dosare"). Cu toate acestea, par a ne asigura americanii, opţiunea pe care românii au făcut-o la alegerile din 2009 este cea corectă.

Recunosc că, pe parcursul lecturii, am avut impresia că telegramele au fost scrise de Sebastian Lăzăroiu. În termeni jurnalistici, valoarea informaţiilor din telegramele Wikileaks despre România este nulă. Cel puţin din ceea ce a apărut până acum, "informaţiile" care se vehiculează sunt din zona bulevardieră: nicio dezvăluire care să arunce în aer establishmentul, în schimb hectare de bârfe, din care răsar comentarii politice. Analiza politică făcută în telegrame, simplistă, ca să nu spun de-a dreptul maniheistă, merge pe schema de gândire a Palatului Cotroceni. Cine nu e cu noi e cu oligarhii şi cu ruşii. Băsescu e omul americanilor din CSAT,