\"Ca să poţi să faci teatru independent în România îţi trebuie nebunie şi pasiune\", spune Chris Simion, regizoarea piesei \"Ce ne spunem când nu ne vorbim\". Sursa: CODRIN PRISECARU
După ce Lăptăria lui Enache şi-a tras obloanele pentru o vreme, deoarece Teatrul Naţional din Bucureşti a intrat în renovare, piesa "Ce ne spunem când nu ne vorbim" s-a mutat pe Lipscani. Săptămâna aceasta piesa de teatru se va juca, miercuri, de la ora 22.00, în clubul Tralala din Bucureşti. Biletele pot fi cumpărate de la barul clubului Tralala sau accesând pagina de internet www.daya.ro şi costă 25 lei.
Teatrul de club este un concept destul de nou în România, însă a prins foarte bine la publicul tânăr, care a început să dea clădirile mari şi impunătoare pe cluburi, unde atmosfera este mult mai relaxată, iar piesele sunt cu mult mai alerte şi mai interactive.
"Spectacolul jucat în spaţii alternative sau în cluburi a început să câştige pe zi ce trece mai mult teren, dar pentru a reuşi trebuie să nu faci niciodată rabat de la calitatea spectacolului, indiferent de locul unde se joacă", spune regizoarea Chris Simion.
Între "draft" şi "trash"
Romanul "Ce ne spunem când nu ne vorbim" are două volume, primul este publicat de Editura Trei, a apărut în urmă cu două săptămâni, iar primul tiraj de 2.000 de exemplare a fost deja epuizat.
"Cartea are în centru un personaj feminin, o fată căreia i se pune un diagnostic fatal. Drept urmare, îşi abandonează iubitul, părinţii şi prietenii, însă după doi ani îşi reface analizele şi află că este perfect sănătoasă. În momentul în care vrea să revină în povestea din care fugise, descoperă că nimic nu mai este ca înainte. Romanul este structurat ca o corespondeţă pe e-mail între două personaje: "Ceea ce îşi spun direct, ceea ce scriu şi nu trimit şi rămâne în «draft», ceea ce scriu şi şt
