Avram Iancu nu poate fi acuzat de \"cruzime animalicească\" împotriva maghiarilor. Faptele sale trebuie judecate în contextul epocii, susţin istoricii.

Un tânăr cu alură de funcţionar public de treabă - care, de altfel, lucrează în cadrul Fiscului - este responsabil de nota "picantă" fără de care Ziua Maghiarilor nu ar fi căpătat spaţii atât de generoase în presă.

Dacă l-ai vedea pe stradă, nimic nu iar trăda înclinaţia "extremistă" în care îşi are originea şi gestul recent prin care şi-a permis să sancţioneze istoria: a spânzurat păpuşa Avram Iancu, înclinând balanţa unei epoci pe care istoricii o descriu drept una "a exceselor", în care atât românii, cât şi maghiarii au comis crime.

Gestul pentru care Csibi Barna are acum un dosar penal nu doar că nu a limpezit apele unei neînţelegeri cu rădăcini din colo de epoca paşoptistă, dar nu a făcut decât să alimenteze un pseudoconflict contemporan, vizibil mai ales în agora modernă - internetul.

Explicându-şi fapta ca pe un gest simbolic de a face cunoscute faptele "moţilor conduşi de Avram Iancu, Petru Dobra, Axente Sever şi alţii, comise cu o cruzime animalicească" împotriva maghiarilor, Barna şi-a atras oprobriul pe nedrept. Istoricii cred că, alături de mulţi alţii, Csibi Barna (foto) e victima unei "istoriografii care mai întâi l-a idolatrizat pe Avram Iancu şi care acum a trecut la cealaltă extremă".

Pericolul unei astfel de abordări, care nu face decât să întreţină bipolaritatea memoriei, suferă - aşa cum atrage atenţia Neagu Djuvara - de "viciul concepţiei şi a firmării într-o perioadă de exacerbare a naţionalismelor". Cu alte cuvinte, lipsa unui demers onest de prezentare a conducătorului revoluţiei române din Transilvania lasă locul unor speculaţii care vor deruta viitoarele generaţii, făcându-le mai vulnerabile unor curente de tip extremist, susţin istor