Cele patru mari dezvăluiri Wikileaks despre România sunt următoarele trei: Luca și Matei…
De câteva ore citesc ”marile secrete” legate de România scoase la iveală de Wikileaks și preluate pe bandă rulantă de presa autohtonă. Am obosit. Și singurele senzații sunt de lehamite și greață. ”Marile dezvăluri” sunt, de fapt, banale cancanuri și bârfe. Faptul că Geoană ar fi folosit avionul lui Vântu pentru o vizită la Moscova, că Traian Băsescu era supărat pe Adriana Săftoiu care ar fi povestit presei că stătea ”cu orele” în spatele ușilor închise cu Elena Udrea, că nu mai știu ce pesedist ar fi spus despre Ponta că ”numai gura e de el”. Că Geoană s-ar fi întâlnit în secret cu Băsescu și că același Geoană se prezenta americanilor în 2007 ca ”viitorul prim-ministru”, iar apoi s-ar fi plâns că are nevoie de un ”glonț de argint”.
A, mai apar și un top al oligarhilor și baronilor români și referințe despre diferite afaceri mai mult decât dubioase. Însă toate acestea din urmă, preluate și comentate din presa autohtonă. Nimic nou. Nicio dezvăluire. De aici lehamitea și dezamăgirea.
Greața are, însă, o cu totul altă cauză. Singura dezvăluire adevărată scoasă la iveală de telegramele Ambasadei SUA e modul în care angajații ambasadei își strângeau informații. Pe de o parte, e evident că una dintre principalele surse de informare e presa autohtonă. Textele telegramelor preiau, analizează și comentează anchetele și dezvăluirile jurnaliștilor autohtoni. Până aici, nimic anormal, materialele de presă sunt publice.
O a doua sursă de informare o reprezintă însă politicienii autohtoni (și un jurnalist, Chireac, preocupat și de alt gen de informare decât informarea publică, dar nici asta nu e o noutate). Din telegrame reiese foarte clar că unii dintre ei (cam de toate culorile) își făcuseră o obișnuință din a le relata reprezentanților americani tot felul de ”amănu
