În dosarul libian, pe teren, partida este încă departe de a fi câştigată de rebeli, iar pe plan diplomatic, subiectul îi divizează pe occidentali. Pe cât de intense sunt bombardamentele aliate împotriva trupelor lui Gaddafi, pe atât de febrile sunt şi consultările, în culise, în vederea găsirii unor soluţii politice şi diplomatice la această criză.

Televiziunea franceză a difuzat în mai multe rânduri imagini cu rebeli libieni care scandau, în semn de recunoştinţă, numele preşedintelui Nicolas Sarkozy, pentru că el este cel care a "forţat" intervenţia aliată în Libia. De fiecare dată însă când trupele lui Gaddafi îi resping pe rebeli aceştia din urmă se întreabă furioşi "unde e Sarkozy"? A fost cazul şi luni, când ofensiva rebelilor a fost oprită de oamenii lui Gaddafi la 140 de kilometri de orasul Sirt, locul de naştere al dictatorului. "Unde este aviaţia internaţională?" se întreabă de fapt insurgenţii de fiecare dată când focul inamicului îi obligă să de oprească sau chiar să se replieze.

Poate fi dat jos de la putere clanul Gaddafi în aceste condiţii? Iată întrebarea pe care şi-o pun, de partea lor, cancelariile occidentale. Printre scenariile militare evocate de presa franceză figurează şi cel legat de o eventuală împărţire a Libiei.

Istoricii îşi amintesc în context că Libia nici nu a existat ca stat până în 1951, şi că acest stat s-a născut în forma sa actuală la iniţiativa Italiei, fostă putere colonială în regiune. Regiunea Cirenaica, unde a izbucnit revolta anti-Gaddafi, are afinităţi istorice cu Egiptul, şi nu a fost deloc mulţumită când Gaddafi l-a răsturnat de la putere, în 1969, pe regele Idris.

Cirenaica ar putea deci opta, în cazul în care Gaddafi nu cedează, pentru o declaraţie de independenţă şi deci de separare de Tripolitania, regiunea cea mai bogată şi populată, unde se află şi capitala Tripoli. Mai rămâne regiunea F