Considerat cel mai bun actor al celei mai bune trupe din România, Bogdan Zsolt este un etern nominalizat la Premiile UNITER. Anul acesta intră în competiţia pentru cel mai bun actor în rol principal pentru fabuloasa sa interpretare din montarea lui Andrei Şerban „Strigăte şi şoapte".

Imediat după absolvirea Facultăţii de Teatru Szentgyörgyi István din Târgu-Mureş, în 1994, Bogdan Zsolt s-a „înrolat" în trupa Teatrului Maghiar de Stat din Cluj, unde a făcut an de an roluri unul mai bun decât altul, înşirându-şi interpretările de excepţie: Astrov, Woyzeck, Richard III, Verşinin şi multe altele.

„Aici locuieşte Dumnezeu"

L-am întâlnit pe Bogdan Zsolt la un festival-laborator creat de Teatrul 74 din Târgu-Mureş pentru studenţii din trei centre universitare: Cluj, Sibiu şi Târgu Mureş. Actorul era în juriul acestui festival, iar faptul că se afla, la aproape 20 de ani distanţă, din nou pe culoarele facultăţii unde învăţase îl umpluse de emoţii.

„Uite, aici erau cabinele unde ne schimbam înainte să intrăm în sala de examen, iar dincoace era o încăpere numită «perucherie». S-a schimbat mult şcoala, dar păstrează încă atmosfera aia de studiu intens. Alături de facultate locuia marele Tompa Miklos, tatăl lui Tompa Gabor, un uriaş regizor, şi tot în zona asta stăteau şi mulţi doctori dintre cei mai mari. Şi noi, studenţii la Teatru, le spuneam prietenilor de la Medicină, arătându-le casa lui Tompa: «Uite, aici locuieşte Dumnezeu». Iar ei, arătându-ne o casă de alături, a unui medic, spuneau: «Nu, aici e doar cabinetul Lui de consultaţii». Când am venit să dau examen, urcam chiar pe strada asta din faţa facultăţii şi-mi tremurau pantalonii de frică". „Ce monolog aţi spus la admitere?" „Ha, o să râdeţi, era o bucată din «Richard III»".

„L-aţi jucat pe Richard III aşa că se vede treaba că a fost o întâmplare premonitorie". „Probabil. Nimic nu e din î