Bunele mele maniere încă nu sunt atât de proaste ca să-mi permit să judec morocănos, în public, modul general în care este ţinută „informată" populaţia Republicii Moldova. În special despre grelele preocupări ale politicienilor care hotărăsc soarta ţării.
Dar îmi permit să visez sau să am iluzii... De exemplu că, dacă aş face o „baie de provincie" şi aş discuta cu „oamenii simpli", aş descoperi cât de încântaţi sunt aceştia, până la lacrimi, de bunul simţ şi responsabilitatea cu care politicienii rezolvă controversele cu care pierd atâta timp...
Că, de exemplu, dacă tot li se pregăteşte un buget auster, li s-ar explica clar, cinstit, suficient şi pe înţelesul tuturor de ce vor fi mai puţini bani pentru fel de fel de necesităţi vitale. Şi că de ce, de pildă, vor fi obligaţi să strângă rău cureaua acum, ca să fie bine mai târziu ş.a.m.d. ...(Ci nu doar să fie forţaţi să vadă la „breaking news" cum se ceartă pe buget, pentru interese neînţelese, un om cu papion dintr-o grupare politică cu altul din alta...)
Că, de-o vorbă, politicienii noştri nu-şi desfac în public cureaua pentru a demonstra cu mare pompă şi osârdie cât de heterosexuali sunt. Ci că se dovedesc a fi cel puţin la fel de inteligenţi ca cei care, de o altă orientare, doresc să se regăsească în Legea anti-discriminare. Şi că rezolvă elegant, civilizat şi fără isterizare o problemă delicată pentru patriarhala lor societate, lăsându-şi astfel mai multă preocupare pentru alte probleme, stringente, ale societăţii...(Pentru că, altminteri, impresia „partenerilor europeni" este destul de proastă: heterosexualii politici moldoveni ţipă că persoanele LGBT ar avea o confuzie contradictorie şi condamnabilă mai jos de brâu, în timp ce ei ar avea aşa ceva mai sus...)
De fapt, ce iluzie frumoasă ar fi să constaţi că în societatea moldovenească există cu adevărat o preocupare serioasă, şi nu
