Socialiştii s-au impus în al doilea tur al alegerilor cantonale din Franţa, cu peste 35% din voturi. Pe locul doi urmează dreapta, cu aproape 19 procente, iar pe locul al treilea, Frontul Naţional. Aceste alegeri au reprezentat un adevărat duş rece pentru partidele tradiţionale, întrucât extrema dreaptă a avut candidaţi în aproximativ patru sute de cantoane, ceea ce înseamnă deja o performanţă.

În ciuda faptului că aceste alegeri au o importanţă "minoră" în Franţa, Frontul Naţional s-a impus în contextul lor ca un actor major al vieţii politice franceze.

Partidul doamnei Marine Le Pen câştigă teren, spre exasperarea tuturor formaţiunilor politice tradiţionale, câştigând simpatizanţi chiar şi în bastioanele tradiţionale ale stângii, ceea ce pentru mulţi ideologi este oarecum împotriva naturii: cum să voteze clasa muncitoare cu extrema dreaptă, se întreabă ei? Şi iată că se poate, există contexte istorice când oameni care au votat cu extrema stângă, dezamăgiţi se regăsesc brusc în dinamica extremei drepte.

Marine Le Pen a ştiut să profite de exasperarea francezilor în faţa unei crize economice care nu se mai termină, dar şi în faţa unei crize sociale, pe fond de nenumărate scandaluri de corupţie şi de multiple interogaţii privind viitorul Franţei.

Lidera Frontului Naţional a impus în centrul dezbaterii politice naţionale mai multe teme extrem de delicate, legate de imigraţie, de suveranitatea Franţei, de islam şi de locul musulmanilor în societate. Subiecte pe care le mânuia de minune şi tatăl ei, Jean-Marie Le Pen, dar într-un mod mult mai provocator.

Marine Le Pen, care a preluat conducerea Frontului Naţional în ianuarie anul acesta a operat o reală remodelare a imaginii partidului, apropiindu-l de mişcările populiste europene şi de discursurile care se fac auzite în prezent în ţări precum Elveţia, Austria sau Olanda.

Întregu