Presa autohtonă a intrat în febra WikiLeaks. Ziare, site-uri, bloguri şi televiziuni prezintă şi comentează documente atât de explozive încât unele nici măcar nu fac fâs. Informaţii cu adevărat valoroase sunt îngropate sub un munte de aşa zise "cablograme secrete" care conţin rezumate ale articolelor din presă sau zvonuri împachetate frumos de personaje dornice să dea raportul în faţa reprezentanţilor celui mai luminos licurici din galaxie. Când vor apărea şi marile dezvăluiri, lumea probabil că va avea deja alergie în fază avansată la WikiLeaks şi nimeni nu va mai fi dispus să asculte sau să citească. Schema a mai fost folosită şi din câte se pare funcţionează perfect în favoarea celor puţini şi în defavoarea celor mulţi.

De fapt mare problemă a acestor documente nu o reprezintă conţinutul ci numele celor care au contribuit la redactarea lor. Aflăm că diverse personaje din lumea politică, din guvern ori din mass-media s-au prezentat regulat să fie trase de limbă de reprezentanţii unei ambasade care acum se mulţumeşte să ne anunţe că nu se poate pronunţa asupra autenticităţii documentelor. Nu se ştie exact ce doreau să obţină cei care s-au îngrămădit să se spovedească la urmaşii Unchiului Sam, dar probabil vom afla dintr-un alt val de documente. Este evident că o parte din conaţionali au delaţiunea în sânge şi nu au nevoie de altă motivaţie pentru a turna.

Majoritatea bârfelor care au circulat prin diverse medii în ultimii ani se regăsesc în celebrele documente WikiLeaks. Interesele unor moguli, amantlâcuri din zona politică, probleme cu alcoolul îndelung dezbătute pe la colţuri, scandaluri economice disecate în diverse anchete de presă, corupţia generalizată, caracterizări sumare făcute diverşilor lideri autohtoni, cam acestea sunt ingredientele din ciorba "WikiLeaks România".

Toate murăturile au fost scoase din borcane şi sunt vândute acum la preţ