Una dintre cel mai interesante dezbateri care are loc in acest moment este legata de evolutia cursului valutar: oficiali ai BNR sustin ca intarirea leului este justificata din punct de vedere economic, in timp ce unii analisti sustin ca aceasta evolutie nu are in principal legatura cu mersul economiei, ci cu raportul existent pe piata valutara intre cerere si oferta. Cum stau lucrurile de fapt?
Pentru a intelege ce se intampla acum cu leul trebuie sa analizam evolutia cursului valutar pe o perioada mai mare de timp. In acest sens am luat in considerare evolutia leului si zlotului in ultimii sase ani.
Perioada 2004-2007
Incepand cu 2004, ambele monede au inregistrat cresteri semnificative, leul castigand 24% pana la mijlocul anului 2007, iar zlotul intarindu-se cu 35% intre februarie 2004 si iulie 2008. Cel putin in ce priveste leul, daca BNR nu ar fi cumparat multe miliarde de euro din piata, probabil ca in 2007 cursul ar fi cazut sub 3 lei/euro. In aceeasi perioada, forintul s-a apreciat nesemnificativ, iar coroana ceha a castigat 25%.
Intarirea monedelor locale a fost determinata atat de intrarile de valuta, cat si de cresterea economica net superioara tarilor din vest. Sa nu uitam ca, desi Romania a inregistrat o scadere economica de aproximativ 9% in ultimii doi ani, in 2010 PIB-ul a fost doar usor mai mic decat cel din 2007, ceea ce inseamna ca cea mai mare parte din cresterile aferente perioadei de boom economic au fost pastrate.
In acest context ar fi o greseala sa consideram ca intarirea leului intre 2004 si 2007 s-a datorat exclusiv intrarilor de capital si jocului speculatorilor. In perioada de boom economic, Romania a inregistrat cea mai mare crestere de productivitate dintre toate tarile membre UE: intre 2000 si 2008, cresterea reala de productivitate a fost de 87% in cazul Romaniei, si de sub 35% in
