Recunosc în mod public: întotdeauna l-am plăcut pe Fred! Fred Vasilescu – personajul lui Camil Petrescu din "Patul lui Procust". Fiu de mare industriaş, socotit de unii drept incult, Fred era departe de a fi ceea ce părea. Deocamdată să zicem că este un trendmaker. "Creator al trend-ului" de ieri şi de acum...
În legătură cu aceasta se pronunţă însuşi autorul: "Această reputaţie de prost şi de incult de care se bucura Fred Vasilescu «Lumânăraru» era una dintre cele mai false din câte se pot închipui. (...) Fusese câţiva ani ataşat de legaţie, călătorise mult, văzuse multe, avea o lectură de tânăr diplomat francez şi de amator de cai, englez (...). Dar cum lumea arareori admite că o femeie frumoasă e şi inteligentă, hotăra că un monden pieptănat, lipsit de «spirit» (adică incapabil de «spirite», glume, jocuri de cuvinte, căci altfel nu era lipsit în convorbire de un umor abia perceptibil, dar pătrunzător), blond ca un amorez de teatru englez, uneori prea tăcut, e neapărat prost".
Memorabilă rămâne, desigur, toată cartea lui Camil Petrescu, dar de un memorabil aparte rămâne "scena" în care Fred îi explică jurnalistului şi poetului George Demetru Ladima cum e cu tendinţele în moda masculină, ce se poartă, ce nu se poartă, cum se poartă etc., un dialog de excepţie. Nota bene: suntem în Micul Paris, în anii ’20.
Costumele
"Într-o seară însă, eram (n.r. – Fred şi Ladima) la «Élysée», mi-a spus aşa în bătaie de joc: «Dumneavoastră, snobii, care urmaţi moda…». Deşi tonul era glumeţ, nu era lipsit de puţină acreală. (...) «Iartă-mă, domnule Ladima, ce găseşti dumneata exagerat în îmbrăcămintea mea?». (...) «Hm… hm… Cămaşa de mătase…». «Nu e de mătase… E o simplă dejalenă…». «Aa… deja… Cum ai spus, dejalenă?». « Da, acum dejalenă. De altfel, de obicei port olandă, fireşte (...).» «Dar costumele pe care le schimbi mereu?...
