La prima vedere, nu par să se afle, cu câteva excepţii, mari dezvăluiri în telegramele ambasadei SUA la Bucureşti publicate de Wikileaks via Hotnews. Aceleaşi aprecieri relativ cunoscute despre oligarhia care domină sau "deţine în proprietate" România şi acelaşi discurs dublu al politicienilor care una declară la televizor, alta la partid şi cu totul altceva la ambasada americană, încercând să se prezinte pe ei înşişi într-o lumină cât mai favorabilă şi să-şi descrie adversarii într-un spectru cât mai cenuşiu. O colecţie de bârfe, ca majoritatea celelaltor telegrame Wikileaks care ar demonstra că, mai degrabă, diplomaţii americani pierd timpul colportând zvonuri mai mult sau mai puţin întemeiate pe fapte, pe care le trimit ulterior la Washington pe post de "informări", eventual "confidenţiale". Deci, la prima vedere, ce mare lucru?

Dar prima vedere înşală pentru că documentele scot la lumina un lucru cu adevărat mare. Ele risipesc ceaţa din jurul celor întâmplate în ultimii cinci ani în România şi ridică vălul pe care ni l-au tras peste ochi politicienii, mass-media şi realitatea imediată. Ceea ce rezultă este o radiografie impecabilă a stării de la vârful societăţii româneşti făcută cu instrumentele de precizie ale unei diplomaţii profesioniste, calibrate să străpungă prin pâcla aparenţelor autohtone.

În primul rând, aceste documente nu au fost niciodată destinate ochilor românilor, ci exclusiv decidenţilor politici de la Washington cu scopul de a servi formulării unei politici externe cât mai informate şi mai eficiente faţă de România în interesul Statelor Unite ale Americii. Deci, orice sugestie privind o posibilă complicitate între ambasada SUA şi actuala putere de la Bucureşti în legătură cu documentele Wikileaks este absurdă.

În al doilea rând, trebuie distins atent între notele de informare care redau conţinutul unor conversaţii cu diverş