Nu-mi amintesc ca în ultimii 20 de ani nişte rezultate economice, nişte cifre seci şi reci să fie aşteptate cu o asemenea înfrigurare şi teamă ca evoluţia economiei (PIB) din trimestrul I. De la preşedinte, premier, FMI, politicieni, analişti interni şi externi, bancheri, directori până la toată media, toţi vor sta cu ochii pe Institutul Naţional de Statistică, care pe 13 mai, ora 9.00 va da verdictul: am înregistrat sau nu creştere economică în primele trei luni ale anului faţă de trimestrul IV 2010. Dacă rezultatul va fi cu plus în faţă, am ieşit din recesiune. Conform teoriei, pentru a declara că a ieşit din recesiune, o economie are nevoie de două trimestre consecutive de creştere. Primul l-am avut în trimestrul IV al anului trecut, când economia a avut un plus de 0,1% ( mic ce-i drept, dar e cu plus, nu cu minus) faţă de trimestrul III.

De data de 13 mai se leagă toate speranţele preşedintelui Traian Băsescu, premierului Emil Boc, actualei coaliţii aflate la putere în frunte cu PD-L, ale guvernatorului Băncii Naţionale, Mugur Isărescu şi nu în ultimul rând ale negociatorilor FMI. Toţi aceştia au susţinut, îmbrăţişat şi girat public programul economic al României din ultimii doi ani.

Din septembrie 2008 economia scade lună de lună, 20 de miliarde de euro, de fapt 18,5 miliarde de euro, că BNR nu a mai luat ultima tranşă, de la FMI, Banca Mondială şi Uniunea Europeană nu au asigurat ţinerea la suprafaţă a României şi supravieţuirea celor aflaţi la putere. Banii s-au dus în: rezerva BNR ca Isărescu să ţină cursul leu/euro şi să nu-i trimită în "faliment" pe cei care au credite în valută (peste 60% din împrumuturile luate sunt în valută) şi în final tot sistemul bancar; la băncile comerciale ca să aibă lichiditate (prin scăderea rezervelor minime obligatorii) şi să nu arunce în aer piaţa valutară si monetară în căutare disperată de bani, având în vede