Contextul crizei economice actuale a adus după sine o serie de dificultăţi pentru angajaţi în a-şi găsi sau a-şi păstra locul de muncă. Totul se întâmplă din cauza problemelor din companii, din toate sectoarele, fie că vorbim despre reduceri de buget sau de personal, limitarea activităţii sau, în cele mai nefericite dintre cazuri, despre închiderea afacerii.
În aceste condiţii, păstrarea sau găsirea unui loc de muncă încă este o problemă în România. La semnarea unui contract de muncă, este important ca fiecare angajat să îşi cunoască dreptul la preaviz în caz de concediere din motive ce nu ţin de persoana salariatului. În funcţie de poziţia pe care angajatul este încadrat în cadrul companiei, perioada minimă de preaviz variază de la 20 de zile lucrătoare, pentru funcţii de execuţie, până la maximum 30 de zile lucrătoare, în cazul poziţiilor de conducere. Pe perioada preavizului, angajatul are dreptul să absenteze patru ore pe zi de la programul normal de lucru, pentru a-şi căuta un loc de muncă, fără însă a-i fi afectate salariul şi celelalte drepturi. Orele de absenţă se pot acorda cumulat, în funcţie de acordul dintre angajat şi angajator.
Conform studiului PwC Saratoga România 2010, rata concedierilor a crescut de şapte ori în ultimii doi ani. În cele mai multe dintre cazuri, mai ales în această perioadă, angajatorii îşi concediază angajaţii pe motivul desfiinţării locului de muncă ocupat de salariat, din motive economice. După luarea deciziei de concediere a unui angajat, compania trebuie să înştiinţeze în scris angajatul cu privire la această decizie, care trebuie să cuprindă obligatoriu informaţii precum: motivele care determină concedierea, durata preavizului, lista tuturor locurilor de muncă disponibile în companie şi termenul în care salariaţii pot opta pentru un loc de muncă disponibil în companie. Numărarea zilelor de preaviz începe din mome