Trecem în fiecare zi pe lângă ei. Aşezaţi pe bănci din parcurile pustii, târâindu-şi genţile spre piaţă, dis-de-dimineaţă, sau mângâind câte o pisică pe creştet, în timp ce privesc în gol, pe fereastră. Au nins ani mulţi peste ei, dar bunicii noştri n-au uitat să trăiască. Nici să iubească nu au uitat. Vineri, peste 30 dintre vârstnicii Timişoarei s-au adunat la Centrul de Zi “Sfinţii Mihail şi Gavril” pentru a-şi aniversa unii prieteni din club, dar şi pentru a sărbători Dragobetele. Pe lângă nemuritoarele valsuri, dar şi tradiţionalele dansuri bănăţene, participanţii de vârsta a treia s-au întrecut şi în scrisori de dragoste. Cuvinte de dor, mărturisiri sfinte şi legăminte făcute unor parteneri care au plecat de mult la Ceruri s-au făcut auzite între tinerii de altădată, cărora anii grei nu le-au gârbovit, însă, sentimentele....
O sărbătoare fără vârstă
Peste 30 de vârstnici din Timişoara s-au adunat vineri, pe la amiază, la Centrul de Zi “Sfinţii Mihail şi Gavril”, de pe strada Sever Bocu, pentru a participa la un dublu eveniment: aniversarea trimestrială a bunicilor născuţi în lunile ianuarie, februarie şi martie, şi o petrecere de Dragobete. „Vârsta nu impune limite asupra iubirii” a fost sloganul tuturor celor care şi-au sărbătorit vârsta de naştere împreună cu colegii de la club. De la primii paşi făcuţi pe holurile centrului, am fost întâmpinaţi de zâmbete largi, strângeri de mâini şi cuvinte calde. „Aşteptăm să mai vină câţiva invitaţi şi apoi o să vă invităm să dansaţi cu noi”, ne spune o doamnă cu părul nins, trecută de 60 de ani, în timp ce ne serveşte cu un pahar de suc rece. La club toţi dansează, chiar dacă unii au trecut de vârsta de 80 de ani, ne încredinţează şi una dintre angajatele centrului. „Bătrânii noştri nu pierd astfel de petreceri, ştiu să se distreze şi le place. Avem printre ei dansatori profesioniş
