Mihail Romanov, Bibescu Brâncoveanu, Nicolae Vogoride, Suţu, Cuza şi Carol I, sunt doar câţiva dintre prinţii Brăilei Vechi. Cândva, răsunau străzile urbei de tropotul alaiurilor domneşti. Toată suflarea Brăilei îi aştepta pe prinţi la Barieră, iar aceştia împărţeau, cu generozitate, daruri.

Principele Bibescu Bassarab Brâncoveanu a donat urbei un pension pentru fetele sărace, pe vremea domnitorului Cuza. Acum, în loc de prinţi, vedem pe străzile Brăilei cerşetori şi bolnavi psihici.

Declarat porto franco încă din 1836, cu electricitate din 1893 şi tramvai la 1900 - primul oraş cu lumină electrică stradală din România Mare -, Brăila a fost, deopotrivă, răsfăţatul prinţilor şi al bogătaşilor de odinioară.

„Cuza Vodă, Carol I şi Regina Maria au fost fascinaţi de oraşul dunărean, de Balta Brăilei, de peştele şi braga turcească", spune arhivistul Ştefania Botez. Şi nu de puţine ori, prinţii s-au întrecut în a le face daruri brăilenilor.

Pension de la Brâncoveanu

În 1860, prinţul Bibescu Basarab Brâncoveanu, „Ctitorul Aşezămintelor Brâncoveneşti", a trimis municipalităţii brăilene o adresă prin care solicita o casă pentru înfiinţarea unui „externat de fete Brâncovenesc", pentru "părinţii fără mijloace". În octombrie, municipalitatea îi răspundea că „închirierile de case se face la Sf. Gheorghe şi Sf. Dumitru", deci trebuia să mai aştepte.

„Ceva mai târziu, pensionul de fete avea să fie găzduit de casa parohiei Adormirea Maicii Domnului, de pe Calea Galaţi, pentru care se plăteau anual 100 de galbeni", a precizat consilierul Ştefania Botez, din cadrul Arhivelor Brăila.

Prinţul Bibescu Basarab Brâncoveanu este acela care, pe 24 martie 1879, mergea în misiune specială la Stockholm, unde, primit în audienţă de Regele Suediei şi Norvegiei, Oskar II, avea să-i notifice acestuia Independenţa României.

Prin