Italia a pus pizza napolitană şi viorile fabricate în Cremona pe lista din 2011 a candidaţilor la un loc în patrimoniul mondial UNESCO. ONU va alege din această listă tradiţiile, monumentele sau meşteşugurile cele mai valoroase şi rare, ce vor fi declarate patrimoniu mondial, relatează The Guardian.

Pizza Napolitana este mâncarea tradiţonală pe care italienii vor să o vadă în patrimoniul UNESCO, câştigând doar câteva voturi în plusfaţă de pastele cu sos de roşii, care au pierdut şansa de a ocupa un loc între marile valori ale lumii. Grecii şi romanii puneau ulei de măsline, ierburi aromate şi alte ingrediente pe pâine ca să o facă mai gustoasă. Pizza, aşa cum o ştim astăzi, a apărut acum apoximativ 250 de ani în Napoli. Felul acesta de mâncare a fost interzis la curte la sfârşitul secolului al XVIII-lea. O sută de ani mai târziu, regina Margherita de Savoy a fost servită cu o pizza decorată în culorile steagului italian: roşu (tomate), alb (mozarella) şi verde (busuioc). Această pizza a fost denumită Margherita, în onoarea reginei.

Pizza napolitană are un blat mai pufos decât cel preferat de romani. Coca este lăsată să crească 24 de ore înainte să fie pusă la cuptor pentru a face un blat moale şi uşor de digerat. Ingredientele unei pizze napolitane adevărate provin din zonele apropiate de Napoli. Roşiile "San Marzano" cresc în pământul vulcanic de la baza Vezuviului, mozzarella "di bufallo Campana" e făcută din laptele bivoliţelor crescute în zonele mlăştinoase din Campia şi Lazio. Făina, sarea, apa şi uleiul de măsline provin din zona oraşului Napoli.

Meşteşugul viorilor din Cremona - Stradivarius, Guarnerius şi Amati

Meşteşugul de a fabrica viorile aşa cum le ştim astăzi a apărul în secolul al XVI-lea în Italia. În Cremona au trăit trei mari familii de lutieri : Amati (1500-1740), Guarneri (1626-1744) şi Stradiva