Ivdel este Katyn-ul Basarabiei.

Acesta e numele unei închisori din regiunea Saratov a Federaţiei Ruse.

Majoritatea celor arestaţi după 28 iunie 1940 "pentru trădare de Patrie" (care "patrie", când cei învinuiţi nu locuiseră nici măcar o singură zi în URSS, iar cei născuţi după 27 martie 1918 - nici măcar în Rusia ţaristă, dacă admitem că bolşevicii o considerau pe cea din urmă patrie a lor?!) erau internaţi în acest penitenciar de lângă munţii Ural.

Bărbaţii din familiile deportate, de la 14 ani în sus, erau scoşi din tren la Tiraspol, despărţiţi de familiile, soţiile şi copiii lor, pe care n-aveau să-i mai revadă vreodată, fiind îmbarcaţi în alte vagoane şi duşi la Ivdel.

Acolo erau aşezaţi în faţa plutoanelor de execuţie şi lichidaţi.

Motivele erau diverse.

La 22 iunie 1941 din celule au fost scoase câteva mii de "români" (aşa le ziceau sovieticii basarabenilor) şi i-au împuşcat, drept răzbunare pentru faptul că România "năvălise în URSS".

Pentru pedepsele aplicate de Armata Română după ce la Odesa a fost aruncat în aer Comandamentul Suprem Militar românesc (octombrie 1941), la Ivdel au fost "executaţi 15.000 de ostatici şi prizonieri români" (din cartea "Săptămâna roşie" de Paul Goma).

La fiecare nou atac al Armatei Române la Cotul Donului, în Stalingrad, în Crimeea ş.a., sute de basarabeni erau scoşi din celule şi împuşcaţi. Drept răzbunare.

Moldovenii erau lichidaţi cu miile, în aceeaşi zi, dar medicii le scriau în fişe date diferite ale morţii, semănate de-a lungul celui de-al Doilea Război Mondial, fixându-le şi cauze cât mai "pământeşti" ale morţii: insuficienţă cardiacă, ictus, pneumonie, tuse, diaree, tuberculoză, sughiţ cronic etc.

Aşa arată închisoarea Ivdel azi

În cartea "Stalin mi-a furat copilăria" fostul deportat Boris Vasiliev reproduce fişa medicală a tatălui său, Ilie Vasile (t