Povestea noastră începe undeva prin 1999. Doamna Liliana Ismail din Tulcea, măritată formal, soţul de atunci fiind emigrat în SUA, îl cunoaşte pe domnul Apostol Peiciu Paul, executor judecătoresc şi destul de căsătorit. După un timp, pe 23 noiembrie 2001, doamna Ismail a născut un băiat, pe Andrei, şi a susţinut că distinsul Peiciu e tatăl copilului. Copilul a venit pe lume la un spital din Brăila, unde, susţine doamna Ismail, a fost tri­misă în răspândire de Peiciu, să se işte bănuieli prin Tulcea.

Până aici, nu e nimic spectaculos, doamna Ismail a mers în instanţă pentru recunoaşterea paternităţii.

Procesul

A început o circotecă întinsă pe ani buni, ambele părţi utilizând lovituri sub centură şi atacuri în presa locală. Pârâtul Peiciu trăgea cu invizoace în fosta sa prietenă, clamând că dânsa a avut trebi variate cu mai mulţi cetăţeni ai patriei şi e imposibil ca tocmai el, personaj de onoare, să fi fost cel care a lăsat-o grea. Luptele seculare au durat opt ani şi jumătate. Într-o primă instanţă, după ce s-a făcut doar un test serologic, a câştigat Liliana Ismail. A doua fază a procesului (domnul a făcut apel) a ţinut, zile de veri şi ierni până seară, din 2004 până hăt, pe 16 august 2010. De data asta s-a făcut şi testul ADN. Surpriză, instanţa din Tulcea, prin sen­tin­ţa definitivă numărul 2351, stabi­leş­te că Peiciu nu e tatăl, ba chiar o obli­gă pe doamna Ismail să achite cheltuieli de judecată de 47 de mili­oane de lei vechi.

Între timp...

Doamna Ismail îşi dresese-refăcuse oarecum viaţa şi plecase în Spania, la muncă, fiindcă doi copii (mai avea un fiu anterior) implică nişte cheltuieli. Pe Andrei îl lăsase în grija tatălui dânsei, Zaharia Petcu, care a şi reprezentat-o în ultimele faze ale procesului. După cum ne-a zis, îi trimitea bani, îl suna sau îl vizita de câte ori avea posibilitatea. În ceea ce îl priveşte pe dom