M-am plictisit groaznic sa aud comparatii intre noi si ei – intre romani si occidentali. Noi nu reusim sa pastram curatenie, sa stabilim un sistem functional de administratie publica, sa stam la coada, sa fim civilizati, politicosi, punctuali, sa organizam traficul, sa educam copiii, sa investim in ce e cu adevarat important, sa nu poluam, sa mancam sanatos, sa avem emisiuni decente, invitati speciali bine pregatiti, purtatori de cuvant fluenti, europarlamentari sanatosi la cap, necorupti, autoritati influente, medici si profesori bine platiti, scoli dotate, vedete talentate, scriitori care nu mor de foame, sisteme de dezapezire care nu sunt luate prin surprindere de ninsoare…
Cum au reusit alte tari care nu au avut resursele noastre naturale si terenul productiv (vezi Elvetia), care au trecut prin razboaie epuizante (vezi Germania), care au trebuit sa supravietuiasca unei bombe atomice (vezi Japonia) sa renasca si sa ajunga lideri ai lumii noastre? In absolut toate emisiunile TV se fac comparatii. In special acum, odata cu dezastrul tragic din Japonia am auzit doar – “daca se intampla asta la noi… era de 100 de ori mai rau”, “ai vazut cum stateau la coada sa primeasca apa? romanii nostri s-ar fi inghesuit si multi ar fi murit calcati in picioare”, “incredibil ce bine pregatiti au fost pentru cutremur, nu intrau in panica deloc, tsunami-ul a fost cel care a facut de fapt cele mai mari pagube… la noi cred ca vedeai numai oameni care alergau de nebuni pe strada tipand…”.
Putem lua cel mai banal exemplu pentru a concentra intreaga problema. Comportamentul romanilor la metrou. De la modul in care se posteaza in fata usilor incercand sa intre inainte ca ceilalti sa coboare, la faptul ca putini respecta regula de a se aseza pe partea dreapta a scarii rulante, pentru a-i lasa pe cei care vor sa urce mai repede pe stanga, la felul in care se imbulzesc sa urce
