”Dragii mei colegi, ne aflăm astăzi aici pentru a-l petrece dintre noi pe dragul nostru coleg de luptă Adrian Severin. Rănit grav în războiul cu anticorupția și cu mentalitățile depravatului și bicisnicului Occident, trădat de frații săi mai mari, vânat de jurnaliștii perfidului Albion, Adrian Severin este încă în viață. Acum, când și temporarul nostru șef Ponta l-a îndepărtat de la inimă, suntem obligați să asistăm la deconectarea vajnicului Severin de la aparatele partidului. Suntem siguri însă că acest lucru nu va face decât să-l întărească, la fel cum suntem siguri că Adrian Severin a învățat multe lucruri din lupta sa. A învățat că nu poți învinge când soliciți doar 12.000 de euro pentru a introduce un amendament la o rezoluție europeană, la fel cum nu poți învinge când te gândești doar la tine, nu și la frații tăi de partid. Sunt convins că data viitoare, dragul de Adrian va ști cu adevărat care e valoarea unui amendament în Parlamentul European și va ști și cât trebuie să pună deoparte pentru binele socialismului… ăăă… pardon, socialiștilor din întreaga Europă, pentru a nu fi lăsat de căruță când ți-e lumea mai dragă.

Să nu se înțeleagă că prin asta i-aș reproșa ceva dragului de Severin. Dimpotrivă. Nu știu câți dintre noi ar fi avut curajul său, să ridice sabia și să lupte prin terenurile mlăștinoase, duhnind a principii, pline de miasmele înfiorătoare ale moralității, de la Bruxelles. Prin actul său, Adrian Severin s-a dovedit a fi un pionier, care a încercat să mute sănătoasele noastre metode autohtone în terenul dușmanului. Pus însă în fața unei monstruoase coaliții, care nu s-a sfiit să apeleze la mercenarii mogulilor englezi, Adrian Severin, și noi, am suferit o înfrângere. Am pierdut o bătălie. Nu însă și războiul. Într-o zi o să ne întoarcem. Și o să câștigăm. Bruxelles-ul va fi al nostru. Și al urmașilor noștri de după blocuri. În parfum de