Am întâlnit-o într-o seară plimbându-şi căţeluşa. Am intrat în vorbă cu ea şi după primele fraze mi-am dat seama că Terrierul, oricât ar fi de simpatic, nu e nici pe departe atât de interesant precum e stăpâna lui. Tânăra foarte comunicativă şi sociabilă, mi-a povestit despre meseria ei, oarecum neobişnuită mai ales pentru orăşeanul din faţa calculatorului. Deşi suntem obişnuiţi cu tot felul de organizatori, de la excursii până la nuntă, totuşi, organizatoare de vânătoare, mi s-a părut una bizară. Pentru că tânăra de 34 de ani, cu asta se ocupă.

„Am vrut să fiu independentă”

A terminat primele opt clase la Şcoala Generală nr. 20, actualul Gimnaziu „Tudor Vladimirescu” din Târgu-Mureş. Neavând parte de o copilărie fericită, a încercat să ajungă pe cont propriu, să scape de certurile din casă. „De la 15 ani lucrez, iar de la 17 ani am stat în chirie, ca să scap de certurile de acasă”, povesteşte Timi. A mai urmat doi ani de şcoală profesională, dimineaţa era la cursuri, după-masa lucra la Asociaţia Chinologică, la medicul veterinar Tordai Jeno. „Nu mi-e ruşine să spun, eram femeie de serviciu, secretară, secretară de ring la concursuri”, enumără ea cum a ajuns ca la 18 ani să plece în Ungaria. „Aveam 200 de forinţi la mine, am învăţat italiana cât de cât şi îmi căutam de lucru. Am dormit două nopţi pe bănci, apoi am venit înapoi la lucru. O prietenă care lucra la Gyula, oraş din Ungaria, aproape de graniţă, a vrut să nască acasă şi mi-a zis să merg eu în locul ei, că patronul vroia angajate din Ardeal”, spune Timi, care s-a decis să meargă chelneriţă la un bar din oraşul de dincolo de graniţă, la un patron care vroia fete din Ardeal.

„Nu ştiu, dar învăţ repede”

„Cu bani împrumutaţi am luat autocarul în ’96 şi m-am prezentat la bar”, continuă ea următorul episod din viaţa ei. Ajunsă la patronul acela, a recunoscut că nu a mai lucrat la bar,