Romanul „Castelul“, de Franz Kafka, se distribuie joi, împreună cu ziarul „Adevărul“, în Colecţia „101 cărţide citit într-o viaţă“, la preţul de 12,99 lei. În comparaţie cu celelalte romane postume, din care Kafka publicase câte un fragment, „Castelul“ a fost total inedit până în 1926, când a apărut ediţia princeps.

„Castelul" ilustrează ideea că faptele se pot întâmpla pur şi simplu fără nicio explicaţie logică: K., personajul principal, nu face nimic extraordinar, ci numai încearcă să-şi întâlnească angajatorul, în vederea preluării unui post proaspăt obţinut. Eroul cărţii se îndrăgosteşte şi în timpul pe care îl petrece aşteptând noi ordine din partea casei pe care o slujeşte, întâlneşte tot felul de personaje insolite.

INTRĂ AICI ÎN MAGAZINUL ONLINE AL ADEVĂRUL

Interferenţa permanentă dintre raţional şi iraţional, dintre fragilitatea individului şi violenţa exercitată asupra sa de acea ordine ostilă a spaţiului din castel, cu trimiteri la absurditatea sistemului birocratic şi la absenţa oricărei comprehensiuni între personaje, dezvăluie tragismul unei singurătăţi ultragiate. Volumul a fost scris cu doi ani înaintea morţii lui Kafka (1924), a rămas neterminat şi nefinisat, fiind publicat la doi ani după dispariţia autorului.

Ambiguitate şi grotesc

Limbajul lui Kafka este simplu şi sobru, scriitura nu face nicio aluzie la fantastic, totul se petrece ca în viaţa reală. Zadarnicele strădanii ale personajului K. de a ajunge la castel reprezintă de fapt tot atâtea încercări de cunoaştere. Aventura lui K. este una de iniţiere, însă rezultatul rămâne cantonat în ambiguitate. Castelul întruchipează imposibilitatea omului de a-şi înţelege sensul existenţei sale sociale. Concepţia de viaţă a lui Kafka, influenţată de filosofia lui Kierkegaard, îşi găseşte o expresie originală, în care elemente de suprarealism se îmbină cu cele ale expr