Calculul ii apartine analistului Dylan Grice de la Societe Generale (un adversar al investitiei in marfuri totusi), care considera aurul un pariu impotriva vanitatii oficialilor din Guverne si Bancile Centrale. Interesant de remarcat: inainte de turarea tiparului Fed, nivelul convertibilitatii dolarului in aur era in 2008 la 3000 dolari/uncia. Iar in 1980, la precedenta bula a metalelor pretioase, aurul atinsese temporar o capitalizare superioara masei monetare din SUA. Ramane sa ne intrebam cum de apar astfel de perspective doar in momentul in care un activ a atins deja maximul istoric, de vreme ce iresponsabilitatea autoritatilor ce au in grija piata monetara e totusi.. a-temporala?
In decembrie 2010 Grice arata ca, pe termen lung, investitia in “commodities” risca sa isi dezamageasca fanii. “Din 1870 pana in prezent, in termeni reali, profitul celor care au pariat pe marfuri a fost apropiat de zero” (vezi aici un grafic interesant), fiind net surclasati inclusiv de posesorii de bonduri. Precedenta piata “bull” pentru marfuri s-a asemanat cu managerii englezi de fotbal “au promis mult, au ars frumos pentru o vreme dar in cele din urma s-au dovedit un fiasco, zdrobind imimile celor care rezusera in ei”. Istoria umanitatii se bazeaza pe adaptabilitate si inovatie iar a detine marfuri este ca si cum ai paria impotriva acestora subliniaza Grice. In martie 2011, analistul SG revine insa cu niste precizari, plus un grafic al paritatii aur/baza monetara (vezi aici).
La un pret de 7500 dolari/uncia, aurul ar acoperi integral dolarii din circulatie. Daca am fi facut insa calculul in 2008, inainte de programele de QE (quantitative easing) si de parasutarea fondurilor pentru salvarea sectorului bancar din SUA, uncia de aur ar fi trebuit sa ajunga la “numai” 3.000 dolari pentru a acoperi baza monetara din SUA. Iar in 1980, un an de varf pentru metalele p