Organizaţiile mafiote italiene tradiţionale au apărut în comunităţile săteşti sau pastorale, iar primele lor manifestări sunt legate de viaţa rurală. Cu trăsături definitorii precum structura bine conturată, caracterul ermetic asigurat prin “legea tăcerii”, delimitarea sferelor de influenţă şi a zonelor operaţionale, dinamismul, flexibilitatea şi adaptabilitatea la noile condiţii dar in special interconexiunea cu puterea politică şi stabilirea de relaţii secrete în unele sectoare de stat, clanurile mafiote italiene apar constant in atentia publicului.
COSA NOSTRA, cu arie de acţiune în Sicilia, funcţionează ca un holding multinaţional care beneficiază de o lungă experienţă şi legături strânse cu ramura nord-americană; CAMORRA, cu arie operaţională în zona oraşului Neapole, din regiunea Campagna, este de orientare naţionalistă, rudimentară şi compactă ca organizare; N’DRAGHETA, activă în zona de sud a regiunii Calabria, mai individualistă şi se manifestă cu turbulenţă excesivă si CORONA SACRA UNITA, cea mai nouă, cu arie de acţiune în sudul regiunii Puglia, mică din punct de vedere al ariei de acţiune pe plan naţional, se manifestă la fel de activ şi violent.
De la furtul de vite la traficul de droguri
Cosa Nostra şi-a făcut apariţia la începutul secolului al XVIII-lea, originea fiind strâns legată de cea a latifundiarilor care au dominat structura productivă a Siciliei până la începutul secolului al XIX-lea. “Nelegitimii” erau formaţi din administratori de firme, paznici, agenţi fiscali, vătafi cu atribuţii de control a gestiunii, proprietăţii şi producţiei de intermediere. “Dezmoşteniţii soartei” erau persoane fără nici un fel de proprietăţi, care trăiau în mediul sătesc, din rândul cărora s-au format primele bande criminale care se ocupau, în principal, cu furtul de vite. COSA NOSTRA s-a născut în momentul în care agenţii fiscali s-au alătur
