Mă întreb însă cum vor fi receptat oficialii americani rapoartele ambasadei. Cam ce puteau să gândească ei despre volatilitatea şi imprevizibilitatea situaţiei, despre disponibilitatea politicienilor de a-şi trăda nu doar propriile partide şi cauze, dar chiar şi angajamentele strategice şi internaţionale. Din zona outputului nu avem nicio informaţie. Putem doar să observăm distincţia clară dintre telegrame şi rapoartele ambasadei. Primele sunt materialele brute, neprelucrate ale discuţiilor diplomaţilor cu diferiţi actori, simple consemnări, celelalte sunt concluziile şi analizele ambasadorului sau diplomaţilor cu rang înalt. Acestea sunt cu adevărat relevante, pentru că ele prezintă poziţionarea oficială faţă de evenimente şi persoanje. Textul celor câtorva rapoarte semnate de ambasadorul Taubman este o lucidă analiză a României. „În timp ce câteva zeci de baroni regionali au apărut după 1989, un mic grup de figuri foarte influente continuă să exercite o influenţă semnificativă în politica românească. Niciuna dintre aceste figuri nu este legată exclusiv de un singur partid, chiar dacă sunt membri de partid. Multe păstrează legături cu fosta Securitate sau cu persoane din serviciile secrete şi-şi promovează interese personale prin concernurile media pe care le deţin.“

Acesta este de altfel şi argumentul pentru care susţinerea SUA pentru Traian Băsescu, omul care corespunde cel mai bine intereselor americane, este totală. „Omul nostru din CSAT“ este cel care pare a fi cel mai puţin dispus să-şi schimbe politicile şi angajamentele, într-o ţară în care totul, cu excepţia relelor caractere şi apucături, este „sub vremuri“. Poate tocmai de aceea mesajul american este clar: „Politica din România nu ar trebui să submineze interesele noastre strategice; românii trebuie să joace urmând regulile democratice, dacă vor să fie partenerii noştri apropiaţi; România nu poa