De când Prutul curge împărţit în două şi poate fi trecut doar cu documente oficiale, sufletul românilor s-a împărţit în două.

Fiecare jumătate poartă în ea doruri ascunse şi neîmplinite care dau naştere la tristeţi şi regrete. Ele rămân neştiute şi de-a dreapta şi de-a stânga, slăbind dragostea dintre fraţi. Care nu înţeleg de ce ai lor de peste apă nu îşi dau seama ce vor ei pentru binele comun. Din când în când, câte un poet vizionar rosteşte o fărâmă de adevăr, sau păşeşte cu câţiva confraţi peste un pod de flori efemer. Pe cele două maluri rămân în urmă speranţe trăite la temperaturi înalte şi dorinţe nemărturisite. Datorită acestei stări de spirit s-ar cuveni să dovedim curajul de a da cărţile pe faţă. Ca să ştim odată pentru totdeauna ce vrem unii de la alţii şi mai ales ce vrem toţi împreună de la soartă.

Degetul pe rană

Problema crucială pentru consângenii de pe ambele maluri ale Prutului este înfăptuirea unei noi uniri, definitive şi adevărate. Există în prezent un curent de opinie promovat de unii analişti politici şi de către o parte a presei, conform căruia prin unirea celor două ţări s-ar putea realiza o integrare automată a Republicii Moldova în Uniunea Europeană. La această idee patetică achiesează în prezent şi o parte a populaţiei, deşi soluţia este falsă şi nerealizabilă. Ea păcătuieşte grav pentru că este nefondată din punct de vedere geopolitic, apologeţii ei ignorând faptul că România este în prezent o ţară membră a Uniunii Europene. Se trece cu vederea peste o realitate simplă: la vest de Prut este o altă lume, ceea ce face ca România şi Republica Moldova să fie în prezent două lumi diferite. La vest de Prut, noua lume are regulile şi pretenţiile ei specifice. Este o lume în care nu poţi pătrunde prin artificii ieftine pentru că regulile ei sunt stricte şi imuabile. Din momentul în care România a păşit în Uniunea Europe