Preşedintele Michel Platini spunea la recentul Congres UEFA de la Paris că regretă decizia de a acorda Ucrainei organizarea Euro 2012 (alături de Polonia). Fostul internaţional francez avea în vedere întîrzierea gravă a lucrărilor, dar şi corupţia care domneşte la Kiev.

Nu se ştie dacă noi ne-am molipsit de la ucraineni sau ei de la noi, dar e cert că vecinii noştri lucrează ca pe malurile Dîmboviţei. Încet şi, aici vine asemănarea perfectă, cu costuri finale care le depăşesc cu mult pe acelea estimate iniţial. Noi sîntem păţiţi cu noul National Arena, dar şi cu costurile incredibile de la patinoarul de la Braşov, ca să amintim doar două dintre exemplele importante.

Contracte la rude şi prieteni

În urmă cu 4 ani, cînd Polonia şi Ucraina au fost desemnate să găzduiască turneul final al Euro 2012, la Kiev s-au destupat şampaniile şi s-a strigat: "Euro e o oportunitate pentru TOATĂ lumea". În realitate, a fost doar pentru unii. "Contracte la lucrările de infrastructură (stadioane, autostrăzi, aeroporturi, transport public..etc) au primit doar firmele patronate de rude şi de prietenii celor aflaţi la putere", scrie în ancheta sa cotidianul Ukrainska Pravda.

În centrul scandalului născut de dezvălurile ziarului citat se află vicepremierul Boris Kolesnikov, şeful agenţiei naţionale pentru Euro 2012. Acesta şi-a omenit toţi apropiaţii. Numai companiile cu care a avut relaţii de afaceri înainte de a intra în politică s-au ales cu contracte de zeci de milioane de euro. Iniţial, Kolesnikov a respins acuzaţiile, după care a fost constrîns să recunoască măcar o parte: "Le-am dat Stadionul Olimpic din Kiev unor cunoscuţi, dar numai pentru că au lucrat foarte bine la Donbass Arena din Doneţk".

Banul public la bătaie

Prada vizată de clientela politică ucraineană, banul public, reprezintă 80 la sută dintre cele 18 mil