România alocă cele mai mici fonduri din UE pentru cheltuielile din sistemul sanitar, care se află în pragul dezastrului

Probleme există în toate ţările Uniunii, însă alte state mai au timp să aplice măsuri drastice pentru reformarea sistemelor

Damian (Terapia Ranbaxy): Dacă rezistenţa la schimbare nu se opreşte, sistemul dă faliment până în 2012

Sursele tradiţionale de finanţare a sistemelor de sănătate din Europa s-au dovedit a fi învechite şi inaccesibile, iar nevoie de inovaţie este din ce în ce mai mare în multe ţări. Unele state, precum Olanda şi Elveţia, acceptă mult mai uşor aceste reforme ale sistemelor de sănătate, în timp ce altele se opun semnificativ oricărei schimbări, în contextul în care majoritatea europenilor au adânc înrădăcinată ideea că serviciile medicale ar trebui să fie asigurate de stat. Susţinătorii reformelor afirmă că rolul statului în acest sector ar trebui să fie redus, pentru a avea competitivitate, în timp ce aceia care nu susţin această idee consideră că un sistem privat este bun doar pentru persoanele bogate şi dezastruos pentru cei săraci. Însă, fără inovaţie, orice sistem de sănătate finanţat de la stat se va prăbuşi, în contextul în care populaţia Europei este îmbătrânită, costurile sunt pe un trend ascendent, iar statele se confruntă cu deficite bugetare enorme.

Probleme există în întreaga Europă, însă situaţia din România este mult mai dificilă în contextul în care, pentru sistemul de sănătate, ţara noastră alocă cele mai mici fonduri, de sub 4% din PIB, potrivit lui Sorin Popescu, Corporate Affairs Director al Amgen România, în timp ce media europeană este de 8,3%. În acelaşi timp, alte state din UE, ţinând cont de modul în care arată sistemele de sănătate ale acestora, mai au timp să aplice măsuri drastice de reformare. Însă, în cazul României, lipsa unor măsuri drastice va duce la colapsul siste