As vrea sa incepem discutia aceasta din punctul unde am lasat-o data trecuta: spuneai ca toata lumea te intreaba cum te ajuta sociologia in literatura, dar ca nimeni nu te intreaba cum te ajuta literatura in sociologie. In ce situatii, de-a lungul timpului, te-a ajutat literatura, profesional si personal? Da, putini isi imagineaza ca literatura iti poate fi de folos si la altceva, in afara de a te delecta, ceea ce oricum nu-i putin lucru. Ei bine, pentru cineva care se ocupa cu sociologiile calitative (nestatistice), exercitiile literare ar trebui sa fie obligatorii, asa cum la Scoala de la Chicago anchetele jurnalistice erau activitati de seminar. Cred ca literatura iti dezvolta spiritul de observatie, capacitatea de empatie, care la rindul ei te ajuta sa intelegi ratiunile actiunilor umane, motivatiile comportamentelor, sa patrunzi logica jocului social si a contextului, sa formulezi ipoteze etc. As spune ca multe dintre cercetarile mele de sociologie sint mult mai nuantate si mai fine datorita faptului ca sint si scriitor. Altminteri, in viata, faptul de a fi scriitor nu mi-a salvat viata, dar i-a dat sens, ceea ce e cam totuna. Ba chiar o data m-am bucurat si de avantaje concrete: eram la Otopeni si ploua cu spume, era noua seara si cursa spre Iasi se suspendase, a doua zi aveam ore, asa ca eram nevoit sa calatoresc toata noaptea cu trenul si dimineata sa fiu proaspat in fata studentilor. Nu cred ca aveam o mina prea vesela, cind o voce m-a intrebat: domnul Lungu, scriitorul? Am dat amarit din cap ca da. Insul din fata mea, jovial, m-a invitat sa vin cu el pina la Iasi, intr-o masina condusa de fiul sau, care il astepta. Au fost si momente in care ai stiut cu siguranta ca nu vei mai scrie? Momente in care te-ai simtit stinjenit? Apropo, cind ai inceput sa raspunzi cu "sint scriitor" la intrebarea "cu ce te ocupi"? Asta imi aduce aminte de o intimplare povestita d