Curs special de fizica dezastrelor de Marisha Pessl (Ed. Litera, trad. de Ruxanda Eugenia Târcă) este un roman impresionant pentru un debut. La nici 30 de ani, autoarea newyorkeză elaborează un eşafodaj narativ amplu, inclusiv ca dimensiune, un mozaic postmodern în care se îmbină genul thriller cu romanul iniţiatic şi cu cel oedipian.

Personajele principale sunt adolescenta Blue van Meer şi tatăl ei, Gareth. Cât despre mama lui Blue, Natasha, moartă într-un accident de maşină, când Blue avea cinci ani, aceasta e prezentă prin colecţia de fluturi pe care o realizase şi pe care soţul ei o păstrează cu sfinţenie. Dacă fluturii nu trăiesc decât o zi şi sunt astfel un simbol al fragilităţii, multe aparenţe din prima parte a romanului îşi vor revela în final o faţă nebănuită şi multe mistere îşi vor găsi explicaţii cu totul neaşteptate.

Profesor de ştiinţe politice, Gareth trăieşte, în anii 2000, într-o perpetuă călătorie, în care o antrenează şi pe fiica sa, schimbând mereu oraşele în care predă, la diverse universităţi. Drumurile foarte lungi, cu maşina, sunt parte din viaţa lor, ca şi din educaţia tinerei Blue, care are un coeficient de inteligenţă foarte ridicat şi pe care cititorul trebuie să şi-o imagineze ca pe o adolescentă genialoidă, netraumatizată aparent de moartea prematură a mamei ei. Iniţierea, sub formă mai întâi de educaţie savantă, este una dintre temele romanului: „Călătoriile cu maşina împreună cu tata nu erau cathartice şi eliberatoare (vezi On the Road, Kerouac, 1957). Erau călătorii solicitante, în care se recitau o mulţime dintre Sonete.

Erau kilometri de singurătate: încercarea de a memora Tărâmul pustiu. Tata putea împărţi cu meticulozitate un stat de la cap la coadă, nu în ture egale de condus, ci în segmente rigide de câte jumătate de oră de porţiuni din vocabular (cuvinte pe care orice geniu trebuie să le ştie), analogii de