Nu sunt multe ţări în lume în care o luare de poziţie a Legislativului este ignorată complet, de vreme ce este un proces intermediar care nu contează în procesul final de decizie. Este cazul Senatului român, care a confirmat o lege trecută din greşeală, cum s-a spus prima dată, şi pe care preşedintele a trimis-o înapoi în parlament: scăderea TVA la produse de bază la 5%. O lege cu implicaţii fiscale serioase, dacă ar fi aplicabilă şi aplicată, care nu a impresionat însă pe nimeni, pentru că nimeni dintre cei care iau cu adevărat decizii în ţara asta nu crede în ea. Şi chiar în timp ce senatorii confirmau dacă nu o aberaţie, măcar o greşeală fiscală, boardul FMI încheia acordul cu România din 2009 şi deschidea unul nou, de tip preventiv, de 3,6 miliarde de euro (plus alte 1,4 de la UE şi 0,3 miliarde BM), utilizabili în caz de dezechilibru de balanţe de plăţi. Dar un prim dezechilibru ar apărea în cazul aplicării unui TVA la alimente de 5%. Mizând pe păstrarea unor parametri de consum constanţi şi a creşterii economice între 0 şi 1, acest TVA aplicat la alimente ar da o gaură în buget de 34 miliarde de euro.
Desigur, preţuri mai mici ar însemna consum mai mare, dar e greu de crezut că preţurile vor scădea proporţional cu scăderea TVA şi că noile cereri vor compensa scăderea. Oricum însă, această ipoteză nu sperie pe nimeni de la Fond, cel puţin din două motive. În primul rând, prevederea este inaplicabilă pentru că defineşte confuz şi nepractic produse de bază (carne, dar nu produse din carne, lapte, dar nu produse lactate...). Un TVA redus are sens (şi impact fiscal şi asupra preţului) doar aplicat la produse alimentare ca atare. Un al doilea motiv este că se presupune că deputaţii vor reveni la o logică economică mai corectă şi vor respinge legea. Noroc însă cu inaplicabilitatea ei practică, pentru că deputaţii pot furniza la rândul lor o serie de surpriz
