Împărţite în cinci secţiuni tematice, Cum se (re)scrie istoria, Ce ai face pentru bani?, Oraşe în criză, Violenţa ca acasă şi Intoleranţa noastră cea de toate zilele, filmele din Festivalul One World Romania, unele premiate la prestigioase festivaluri specializate, au punctat inteligent şi provocator întrebări esenţiale. Festivalul l-a avut ca director pe regizorul de film documentar Alexandru Solomon, care s-a dovedit un excelent organizator, dar mai ales un foarte bun interlocutor pentru discuţiile ulterioare vizionărilor.
Ultima seară a adus două evenimente în prim plan, filmul lui Srdan Knezevic, Centrul pentru spălat filme (Serbia, 2010), un documentar aş spune clasic, fără virtuţi inovatoare, dar un foarte bun studiu de caz despre cum poţi distruge o cinematografie prestigioasă, şi trailerul lui Florin Iepan despre noul său film documentar, pus în discuţie cu această ocazie pornind de la subiectul său litigios. Mutatis mutandis, filmul regizorului sârb te îndeamnă să reflectezi la situaţiile nu o dată litigioase (corupţie, trafic de influenţă, impostură, confuzie a valorilor etc.) în care s-a aflat CNC şi la problemele instituţionale ale cinematografiei autohtone semnalate în repetate rânduri. Însă evenimentul remarcabil al serii l-a constituit prezentarea de către Florin Iepan a trailerului de 10 minute despre noul său film documentar, Odessa, pentru care a adunat deja 60 de ore de filmare.
De ce Odessa? Pentru că la Odessa, în octombrie 1941, peste 22.000 de oameni, majoritatea evrei, civili, au fost asasinaţi la ordinul direct al lui Antonescu, ca represalii pentru distrugerea comandamentului românesc. O parte au fost împuşcaţi, unei alte părţi, închişi în barăci, li s-a dat foc şi au ars de vii, bărbaţi şi femei deopotrivă. Mărturiile câtorva ofiţeri români consemnate în documente reflectă, fără a disculpa, oroarea şi dezgustul celor care a
