În perioada 15 martie-15 mai în satul Vătava din comuna Dumbrava, crescătorii de ovine îşi aduc oile de la stână pentru a le tunde. “Lâna oilor are două funcţii, le ţine cald şi le protejează împotriva umezelii. Lâna este îmbibată cu o grăsime galbenă, numită lanolină, care împiedică picăturile de ploaie să ajungă la pielea oilor. Producătorii de cosmetice folosesc lanolina pentru cremele de faţă şi de mâini. Dar vestea proastă este că la vânzare, lâna de pe oaie nu acoperă cheltuielile cu tunsul”, declară crescătorul de animale Griga Ioan din Dumbrava care păstoreşte aproape 200 de ţurcane.

Pe de altă parte, lâna proaspăt tunsă este murdară, pentru că în ea s-au amestecat paie, noroi şi este unsuroasă la atingere, din cauza lanolinei. De aceea ea trebuie toarsă, pentru a obţine fire de lână din care să se poată confecţiona îmbrăcămintea sau alte produse. Se pare că nu mai are valoarea pe piaţă ce o avea odinioară. Nu mai prezintă interes. O altă problemă cu care se confruntă crescătorii de animale este de ordin financiar. Produsele lactate, brânza şi caşul intră într-o acerbă competiţie cu cele ale oierilor din afara graniţelor, acolo, unde susţinerile financiare sunt consistente, iar exportul de berbecuţi şi de carne de oaie este controlat în general de intermediari, iar lâna a devenit un produs greu vandabil. „Faptul că nu mai putem valorifica lâna a apărut datorită închiderii multor unităţi de industrie uşoară care foloseau în bună parte lâna, inclusiv de piaţa românească. Azi gândiţi-vă că dacă noi primim 1,5 lei pentru un kilogram de lână eu nu pot să plătesc un om să îmi tundă o oaie pentru suma asta că îmi spune că îmi bat joc de el. E clar că şi în acest an vânzarea de lână va rămâne fără acoperire iar costurile înregistrate cu tunsul le vom contabiliza ca pierderi în conturile noastre ale ciobanilor”, declară cu tristeţe în glas Gliga Ioan. @N_P