Cea mai mare atracţie din Urziceniul anilor ’80 stă acum să cadă. Cu plafonul căzut şi zidurile dărâmate, fostul cinematograf este refugiul oamenilor fără adăpost

Intrarea pe aleea care dă spre fostul cinematograf este dominată de un miros greu şi pătrunzător, iar drumul până la clădirea părăsită este un adevărat slalom printre mizeriile şi excrementele din zonă. Din cinematograful construit la sfârşitul anilor ’40, după tiparele perioadei interbelice, au mai rămas acum doar zidurile.

Spectacole zilnice

În vremurile vechi, priveliştea era cu totul alta, iar din peisaj nu lipseau brazii, care te însoţeau de-a lungul aleii de acces în cinematograful ce altădată delecta mii de urziceneni. În vremurile de glorie ale cinematografiei, la Pacea se dădeau patru spectacole pe zi. „Era o bijuterie, domn’le. Aveam un film dimineaţă şi alte trei în fiecare după-amiază. Lumea venea buluc la cinematograf, chiar şi în primii ani de după Revoluţie“, rememorează Badea Popa (75 de ani), ultimul administrator al cinematografului. Sala de spectacole din Urziceni avea 300 de locuri şi o grădină de vară, care putea prelua alţi 200 de spectatori. „Când m-am angajat în reţeaua cinematografică, am fost detaşat la Pacea. Era o bijuterie şi avea public spectator cu duiumul. Acum, este o ruină“, spune cu nostalgie şi Tică Petrescu, fostul proiecţionist şef de la un alt cinematograf lăsat de izbelişte, Galax din Slobozia.

În „Epoca de aur“, faimosul cinematograf număra opt angajaţi, însă după 1990 aceştia au fost concediaţi rând, pe rând. Cel care a tras cortina pe scenă şi a pus lacătul pe uşă a fost Badea Popa, cel care îndeplinea şi rolul de administrator al cinematografului. „Am lucrat 35 de ani în cinematograful Pacea, iar din 1992 am fost administrator. Colegii mei au fost concediaţi pe rând, până când am rămas singurul angajat. În 1998, Regia d