Sub pretextul că reglementează un serviciu public, statul stabileşte de fapt reguli absurde - anti-concurenţiale! - care ar trebui să fie rezolvate prin contracte comerciale. Mai mult, libertatea persoanei este îngrădită fără jenă, mai rău ca pe vremea lui Ceauşescu.

Hm... Am citit de trei ori ordinul ANRSC cu privire la funcţionarea sistemului public de încălzire şi mă tot crucesc. Oare chiar nimeni nu s-a gândit să atace bazaconia asta la Curtea Constituţională? Pentru că, doamnelor şi domnilor, aveam de-a face cu una dintre cele mai idioate reglementări care au apărut vreodată în România.

Pai, cum altfel să o definesc, când, sub pretextul că reglementează un serviciu public stabileşte de fapt reguli absurde - anti-concurenţiale! - care ar trebui să fie rezolvate prin contracte comerciale. Mai mult, libertatea persoanei este îngrădită fără jenă, mai rău ca pe vremea lui Ceauşescu.

Ce altceva se poate crede despre prevederea că societatea publică de termoficare poate refuza clienţilor ei anularea contractului sub pretextul că a investit în infrastructură?! După acest principiu, mâine-poimâine o companie de telefoane poate face acelaşi lucru, cu explicaţia că tocmai a pus o nouă antenă lângă blocul tău!

Evident, companiile de telefoane şi-ar dori asta, însă Comisia Europeană a stabilit deja că este o practică abuzivă să refuzi dreptul unui consumator de a alege un alt furnizor de servicii de acelaşi gen sau de a renunţa definitiv la acel serviciu.

Pe piaţa termoficării, CE nu a stabilit, din păcate, reguli. Nu a făcut-o pentru că nu era nevoie. În Europa de Vest fiecare proprietar îşi încălzeşte casa cum crede el de cuviinţă. Însă în România, ţară în care vechile metehne comuniste încă sunt la putere, statul îşi permite să stabilească reguli care n-au nicio legătură cu drepturile cetăţenilor. Este nu numai un abuz, ci o încălcare grosolan