Nu mă aşteptam ca Răzvan Lucescu să demisioneze după eşecul dinBosnia. Nu sunt sigur nici că ar fi trebuit să o facă. După cum avorbit însă la conferinţa de presă de ieri, poate că ar fi mai binesă plece. E cel puţin caz de paranoia.
Orice om raţional ar fi vorbit în situaţia lui Răzvan pe un toncalm. E ultimul care ar fi avut vreun motiv să se răstească, să fieagresiv, să acuze în stânga şi-n dreapta. Selecţionerul lenimereşte tot invers: pe teren se apără când trebuie să atace, îndiscursul public atacă, deşi logic ar fi să se apere.
"Sunteţipuşi pe atac"
Lucescu a început în forţă, apărându-l pe un alt personaj careavea impresia că vine după o victorie în Bosnia, Torje: "Hai căînţeleg că sunteţi puşi pe atac şi l-aţi atacat pe săracul băiat".Crezi că poţi să-i motivezi pe jucători?, vine întrebarea. "Nuînţeleg ce întrebare este aceasta", vine răspunsul, după care vincalculele de domeniul fantasticului: "Am încheiat o serieimportantă afară, jucând în Belarus, Franţa, Bosnia, urmează unmeci acasă. Obţinând victoria, se fac cinci puncte şi vom fi latrei puncte de locul doi. Din momentul acesta vom juca noi acasă,şi eventualele victorii asupra Bosniei, Belarusului, ne împing cuşanse foarte mari la obţinerea locului doi". Ce argumente avem căacasă batem? De unde avem şanse mari la locul doi, când şiselecţionerul credea necesar măcar un egal în Bosnia? Mai ales căşi naţionala Luxemburgului e descrisă de mai era un pic şi credeamcă e vorba măcar de Germania: "Întâlnim o echipă mică, dar care afăcut din faza defensivă o artă, sunt foarte agresivi, suntşmecheri, vor juca de multe ori la intimidare".
"Nimeninu mai crede în patriotism"
Întrebat de demisie, răspunsul îşi pierde total logica: "Nu estevorba despre demisia mea, nu e vorba de un om, ci de o echipănaţională, despre o naţiune, despre un patriotism pe care cu toţiiar trebui s
