Are şi Biserica Acarul Păun al ei: IPS Teodosie. De câte ori se întâmplă ceva rău, nu merge ceva bine, ţapul ispăşitor nu poate fi decât ierarhul constănţean. Unul din reproşurile care i se aduce este că a înfiinţat la Suceva o mănăstire pe locul în care s-a născut, pe pământul părinţilor săi. Auzi, ce şi-a permis?! Să ridice un lăcaş care va dăinui veşnic, în loc să pape banii, să-i pună la ciorap precum alţii. Ce neruşinare! Să clădească o treaptă spre paradis! Ei uite, a îngăduit Dumnezeu şi în weekend am ajuns şi eu, în sfârşit, la Vatra Arini să văd minunea. Mănăstirea e superbă, cu Bistriţa la picioare şi învelită de cerul Bucovinei, un albastru ca lacrima Maicii Domnului. Ca la spovedanie, cu ochii umezi, cel de-al 17-lea copil al familiei Petrescu mi-a spus: “Eu eram cel mai mic şi am crescut mereu cu frica să nu rămân orfan. Pentru a-mi ţine părinţii mai mult aproape, am ridicat această mănăstire”.
Sâmbătă, IPS Teodosie a sfinţit împreună cu IPS Pimen şi PS Ioachim baza de odihnă şi tratament recuperator “Procopie şi Elisabeta”. O premieră, pentru că nu e vorba de turism, pelerinaj sau tratament, ci toate deodată. Alinare pentru suflet, dar şi pentru trup. Sacroterapie! 80 de locuri de cazare, aparatură de 100.000 de euro, 40 de tipuri de proceduri medicale, unele unice. 120 de lei pentru o zi de cazare, trei mese şi trei proceduri de tratament, dar săracii au gratuitate.
În pomul lăudat dai cu pietre. Vorba părintelui Cleopa: “Mâncate- ar raiul, Înalt Prea Sfinţite! Dar nu acum, mai stai cu noi, că mai ai treabă!”.
