Mai demult, acum ceva ani, mi-a căzut în mână volumul de referinţă „Alienatul în faţa societăţii şi a ştiinţei" redactat de Alexandru Sutzu în anul de graţie 1877, dar cartea pe care o am în faţă este cel puţin o curiozitate. Ea a apărut în anul 2009 (la editura Academiei Române) şi se pretinde ostentativ a fi ediţia a II-a a volumului din 1877, după cum apare pe copertă, şi mi-am pus atunci întrebarea retorică: oare când a publicat Alexandru Sutzu (1837-1919), din proprie inţiativă (!), o a doua ediţie a operei sale? Ei bine, evident... niciodată! Aşadar, informaţia de pe copertă poate lesne păcăli pe aproape oricine şi reprezintă un truc ieftin, de natură a crea o gravă confuzie editorială, cu consecinţe intelectuale dintre cele mai penibile.
Şi asta pentru că, în mod normal, NUMAI autorul cărţii este cel care are dreptul deplin să-şi reconsidere opera într-o nouă ediţie, şi nu un simplu îngrijitor cu ambiţii editoriale derizorii, iată, la peste o sută treizeci de ani de la apariţia lucrării respective!
Spre exemplu, marele Charles Darwin a publicat între anii 1859 şi 1876 nu mai puţin de şase ediţii ale volumului său fundamental, „Originea speciilor". Aceste ediţii au fost permanent corectate, readnotate şi îmbunătăţite de către Darwin personal iar în clipa în care, în anul 1876, Darwin redactează varianta finală a „Originii speciilor", această ultimă ediţie (a şasea) va rămâne în posteritate sub această formă şi nimeni nu şi-ar atribui vreo nouă ediţie în locul autorului!
Ei bine, însă, în România se poate aşa ceva! Dar să trecem peste asta şi să mergem mai departe cu analiza, deoarece volumul respectiv se doreşte a fi o „ediţie îngrijită", deci are un „îngrijitor", ale cărui iniţiale sunt „V.V.T".
Trebuie spus că o persoană care îşi propune să reediteze opera cuiva are obligaţia de a schimba ceva conceptual sau a analiza structura textul
