Fiecare își stabilește propriile priorități în viață. Eu de pildă, am următoarea regulă: ce să cauți Florico la Paris dacă n-ai fost să vezi Sighetul Marmației? Această mentalitate pe care mi-o asum, a lipit o ciudată etichetă pe fruntea familiei mele, și pe care, curios, nu încerc sub nicio formă s-o dezlipesc. Așadar, suntem o familie demodată, refuzăm să ne lărgim orizontul, am putea trece drept țăranoi, necizelați, cu o mentalitate greșită asupra vieții. În ochii unora suntem boșorogi, depășiți, cu apucături de pensionari obosiți.

Și toate astea pentru că n-am fost la Paris, n-am văzut Roma, Madridul nici atât, despre Barcelona, Lisabona sau Milano nici nu are rost să mai pomenesc. Toate aceste locuri, splendide, sunt convinsă, se află pe ultima pagină a cărții mele de călătorii. Aproape de cotor.

Fiecare ieșire din țară a fost legată strict de vreun eveniment important în viața de familie.

Am preferat să-mi cunosc potecile, să mă scald în toate apele pământului meu, să descopăr gustul românesc al ciorbei de fasole cu ciolan afumat, lângă feliuțele de ceapă roșie și să mănânc păstrăv prins de mine, stropit cu mujdei și așezat pe un pat de mămăliguță. Nu știu unde se face shopping de calitate în Europa dar cu bucurie vă pot trimite în locuri minunate din țară, de unde o să mă pomeniți. Totuși până la pomenire, ce-ar fi să mă stropesc cu puțină apă rece pe față ca să-mi treacă cheful de a născoci metafore inutile pentru o impresie aristică și mai inutilă? Cunoaștem cu toții clișeul: avem o țară frumoasă, cu forme de relief variate, peisaje splendide, băi termale, avem ieșire la mare, deltă, cascade… Totuși, haideți să ne liniștim puțin. Sigur că avem toate astea, mulțumim natură că le-ai creat!, dar mai avem un element periculos, capabil să doboare într-o săptămână arbori seculari, clădiri monumentale, rezervații naturale, ruine geto-dacice, să