Pe fondul mişcărilor revoluţionare şi contestatare din lumea arabă, situaţia a evoluat rapid în aceste ultime zile şi în Siria, unde Guvernul şi-a dat demisia marţi, iar preşedintele Bashar al-Assad urmează să se adreseze miercuri, 30 martie, în faţa Parlamentului, pentru a anunţa reforme "importante".
Putem spune că regimul sirian ia iniţiativa în prezent, după ce a fost confruntat cu două revolte violente în două oraşe, revolte soldate cu numeroase victime. Pentru a evita un scenariu de tip egiptean sau tunisian, ţări în care preşedinţii au fost obligaţi să plece de la putere şi mai ales pentru a evita scenariul războiului civil din Libia, regimul de la Damasc a decis să conducă el "revoluţia", dacă tot îşi doreşte poporul "schimbări". Cam acesta este mesajul preşedintelui Bashar al-Assad.
Un nou Guvern ar urma deci să fie repede constituit, pentru a pune în aplicare reformele preconizate de sus în jos, dovadă că regimul "ştie să asculte doleanţele poporului".
Şi cum regimul ştie să orchestreze şi un impresionant cult al personalităţii, tot marţi au avut loc mari manifestaţii pro-Bashar al-Assad, în mai toate marile oraşe ale Siriei. Nu de alta, dar ca să vadă occidentalii că în Siria există o "reală comuniune între popor şi conducător" şi că "indivizii care se răzvrătesc sunt nişte marginali".
Putem spune în acest context că revoltele din lumea arabă au avut două efecte directe: în unele ţări, masele arabe au profitat de momentul prielnic, pentru a declanşa mişcări insurecţionale în lanţ, în timp ce în alte ţări, dictatorii şi regimurile totalitare respective şi-au luat toate măsurile pentru a preveni orice schimbare de sistem.
Nu este exclus ca puterea de la Damasc să iniţieze câteva măsuri de natură să-i facă pe sirieni să trăiască mai bine, dar în nici un caz controlul asupra populaţiei nu se va diminua, ci dimpotrivă.
