Rodica a fost ani de-a rândul dependentă de băutură. Acum merge în fiecare săptămână la întâlnirile Alcoolicilor Anonimi şi încearcă să ajute şi alte persoane să scape de acest viciu. Un studiu al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii arată că suntem printre europenii care beau cel mai mult. Din cei care au probleme, mulţi au găsit calea de ieşire din cercul vicios.

Rodica (48 de ani), din Iaşi, nu-şi mai aminteşte cum şi când a început să bea. Ştie că s-a întâmplat în timp, până nu mai putea să respire dacă nu lua măcar o gură de votcă. „De pe la ­18-19 ani am început să consum un pahar - două de alcool, de obicei la petreceri. Am alunecat treptat, fără să-mi dau seama. Apoi am început să beau constant şi o perioadă nu am mai putut trăi fără alcool. Apogeul a fost în 1997, pe când copilul meu avea 8 ani.

Timp de şase luni am băut zilnic", povesteşte femeia. La început, alcoolul părea un prieten inofensiv. Nu s-a gândit că vor ajunge să aibă o legătură atât de strânsă. Noul „camard" a îndepărtat-o de ceilalţi. „Beam singură. De obicei, femeile beau singure, bărbaţii caută companie.

Citiţi şi:

Ruşii încep să dea votca pe whisky

De aceea, o femeie este descoperită într-o fază foarte avansată", spune Rodica. Avea senzaţia că alcoolul îi dă putere şi că toate problemele au o rezolvare. „Mi se părea că atunci când beam votcă sau orice altă tărie am mai mult spor la treabă, că mă mişc mult mai repede. Mi se părea că găsesc soluţii la problemele pe care le am. Şi am ajuns să nu mai pot fără băutură", povesteşte ieşeanca.

Un litru pe zi

O perioadă, nimeni nu a ştiut că are o problemă. Pentru toţi cei care o înconjurau părea un om normal. Colegii de serviciu nu ştiau că bea, deoarece câteva ore reuşea să se abţină. Nici măcar propriul copil, pentru că, după ce consuma tărie, dormea câteva ore.

„Îmi mai cumpăram