„WikiLeaks: Ce se dă la Ambasada SUA” (România Liberă). „Tabloidizarea diplomaţiei” (Adevărul). „Ai carte, n-ai parte de arest” (Evenimentului Zilei). „Standarde Schengen pe Aeroportul Otopeni” (Adevărul). „Ce fel de ţară mai e şi România?” (Evenimentul Zilei).

„România vrea să ajute la construcţia economică post-conflict din Libia”, aflăm din România Liberă. Ministrul de Externe, Teodor Baconschi, a declarat, marţi, 29 martie, în cadrul Conferinţei internaţionale privind Libia că „România este interesată să participe la etapa de construcţie economică post-conflict din Libia”. Şeful diplomaţiei româneşti a adăugat că s-a luat în discuţie şi o a doua fază, „cea a coordonării pentru obiective de asistenţă umanitară şi construcţie instituţională post-Gaddafi”. Potrivit ministrului, opinia exprimată de România a fost aceea că „toate operaţiunile angajate în Libia să rămână sub controlul NATO”.

Continuă dezvăluirile WikiLeaks şi comentariile pe această temă. În editorialul României Libere intitulat „WikiLeaks: Ce se dă la Ambasada SUA”, Gabriel Bejan se întreabă: „Ce vroiau să obţină în realitate politicienii români care mergeau la ambasada americană pentru a-şi trăda propriii colegi sau pentru a-şi înjura duşmanii politici? Întrebarea are multe variante de răspuns. Una trădează însă o dorinţă de parvenire pur românească. Evident că multe dintre aceste întâlniri s-au încadrat în limitele firescului şi la fel de evident este că multe dintre informaţiile primite de americani reprezintă analize corecte despre funcţionarea - în general, proastă - a instituţiilor din România”.

Despre „Tabloidizarea diplomaţiei” scrie şi Andrei Pleşu în Adevărul: „În cei doi ani cât am colaborat cu corpul nostru diplomatic, n-am citit niciodată telegrame de nivelul celor publicate prin intermediul site-ului WikiLeaks. Mi s-a întâmplat să citesc texte stângaci formulate,