România a bătut pe Luxemburg iar după calculele lui Răzvan Lucescu suntem cu trei puncte mai aproape de barajul pentru calificarea la Euro 2012. După calculele suporterilor, însă, nu s-a schimbat nimic. Calificarea a rămas la fel de îndepărtată , doar Lucescu jr. şi-a amânat cu un meci demisia. Pentru că, din păcate pentru "băiatul lui tata", puţini sunt cei care mai cred în calificare. Şi nu că nu am avea cum, din punct de vedere matematic. Dacă batem tot de-acum încolo, ne calificăm. Doar că sunt şanse mai mari ca FIFA şi UEFA să dezafilieze Bosnia, Belarusul şi Albania, decât să le batem noi pe terenul de fotbal.

Iar explicaţii sunt destule. În primul şi-n primul rând nu avem cu cine. Jumătate din Naţionala României este formată din jucători care, fie nu au nicio echipă, fie au, dar nu sunt nici măcar pe banca de rezerve. Apoi, dacă sunt valoroşi şi ajung să fie convocaţi, au "mari probleme de sănătate". Vin bolnavi sau se îmbolnăvesc în cantonamentul Naţionalei. După ce trec meciurile de Euro, însă, revin şi ei la viaţă la echipele de club, acolo unde îşi încasează sutele de mii şi milioanele de euro. Cu o asemenea "determinare", cu o mentalitate de mercenari, "tricolorii" nu au cum să formeze o echipă. Şi nici nu formează. Sunt doar o adunătură de fotbalişti şi pseudofotbalişti, care îmbracă tricoul cu tricolor doar din motive personale. Unii speră să-i vadă şi pe ei vreo echipă de club şi poate să-i transfere, iar alţii cred că, dacă joacă în Naţională, scapă de statutul de eternă rezervă la club. Puţini sunt cei care vin la Naţională pentru că merită şi pentru că vor să joace, dar nu-i mai ştie nimeni. Răzvan Lucescu a reuşit, în nici un an, să distrugă unul dintre cele mai puternice branduri din România. Pentru că, să fim corecţi - chiar dacă de câţiva ani nu prea mai batem pe nimeni, măcar aveam pretenţia că jucăm fotbal. Acum, de când Lucescu este