Sistemele de sănătate din Uniunea Europeană au nevoie de reforme ample dacă statele membre vor cu adevărat să ofere servicii de sănătate sustenabile populaţiilor în curs de îmbătrânire, este concluzia unei analize realizate de cotidianul de business The Wall Street Journal.
Sursele tradiţionale de finanţare a sectorului serviciilor de sănătate din Europa sunt considerate depăşite şi prea scumpe. Nevoia de inovaţie nu a fost niciodată mai urgentă ca acum, însă în timp ce unele ţări ca Elveţia şi Olanda promovează schimbarea, altele se opun oricăror modificări importante. Ideea serviciilor de sănătate gratuite, susţinute de stat, este adânc înrădăcinată în mintea majorităţii europenilor.
Rol secundar pentru stat
Reformatorii vor să reducă rolul statului în furnizarea de servicii de sănătate şi să se îndrepte către mediul privat pentru a introduce un element competitiv. Cei care se opun schimbării sunt convinşi că un sistem de sănătate fără implicarea statului este un sistem "fără inimă". Bun pentru cei bogaţi, dezastruos pentru cei săraci. Mulţi consideră însă că în lipsa inovaţiei, sistemele susţinute de stat se vor prăbuşi sub presiunea populaţiilor în curs de îmbătrânire, cheltuielilor în creştere puternică şi mai recent a deficitelor bugetare ridicate.
Datele statistice prezintă o imagine sumbră. Conform OCDE, Uniunea Europeană va înregistra o creştere de 350% a cheltuielilor cu sănătatea până în 2050, economia urmând să avanseze în această perioadă cu numai 180%.
În aceste condiţii, ce ţări oferă un model sustenabil şi eficient în sectorul serviciilor de sănătate? Specialiştii din acest domeniu indică Olanda şi Elveţia drept modele de urmat, în cadrul cărora finanţarea vine din mai multe surse, iar pacienţii au un control sporit asupra propriei sănătăţi.
Spre deosebire de sistemele în care statul administrea
